Joc şotron

Îmi repugnă la fel ca o rugină, această roşeaţă pe pomeţii tăi. Este patetică şi nu se asortează cu nudul de după baia ce urla după tine, ai avut o criză. Eşti albă ca drogul şi vânătăile din globul ochilor nu se încetinesc în apariţie. Finele vene se despart unele de altele în capul tău şi se zbat să se înmulţească la fel ca găştile de gândaci de sub patul tău amuţit. Fii puternică pentru ei, jalnică pentru tine. Nudul ud... Întotdeauna inviţi prosopul să zacă sub norii ce privesc caloriferul dinafara camerei tale, ori sub palidele lunii. Niciodată nu te usuci cu el, laşi toată ziua la sfârşit să îţi intre în piele, după iluzia cum că a spălat-o jetul de apă, atât de suedez. Încă o dată te simţi adolescentă, şi te vei mai simţi. Spune bun-venit depresiei, au revoir politeţilor şi vecinilor. Fii în lumea ta mai mult decât ai fost, afundă-te în ce ai scris până acum, corectează-te întotdeauna şi continuă să te consideri proastă. Ştii bine că proştii nu vor birui decât în lăturile lor, printre alţi proşti. Dar nu uita să te trezeşti în adevărate flori, căci nu vei mai fi proastă la un moment dat. Eşti proastă, dar nu scrie pentru proşti, nu scrie pentru tine. Inventează bancuri cu libelule şi machiaj. Iubeşte muzica, ignoră întotdeauna versurile şi slabeşte ca o reptilă fină şi arogantă, continuă să scrii, trage copii la xerox şi atârnă-le inconştientă, îmboldite pe pereţi. Orice pereţi îţi par comestibili pentru prostiile tale care nu sunt scrise pentru proşti. Iubeşte-te fiindcă ai ce lumi poţi dori şi cutreiera: o lume perversă, poţi înţelege gesturi din filme ale actorilor care se consideră la fel de proşti ca tine (îndură-i), o lume spirituală, unde fumezi sfârşiturile de săptămână cu cel pe care îl iubeşti, şi bei ceai amar, şi vă sărutaţi, nu doar te sărută ori doar îl săruţi, o lume închistată, unde râzi la adevăraţii proşti - simţindu-te pe undeva excelent (haide, ştii şi tu că erai stupidă când erai mică), o lume sociopată în care nu crezi în psihologi sau o lume unde oamenii nu au ştiut să fie oameni, nu au avut habar de învăţături, noroc pentru bun simţ şi mai puţine reclame, o lume în care sună bine circularitatea în greşeli, dependenţele şi ura, nefericirea. O lume în care mănânci doar dulciuri şi eşti umană, şi vrei după un timp să afli orice chitic de grăire despre marijuana, Bob Marley, ca după să mănânci din nou zahăr. Trebuie să adori când un prieten îţi scrie telegrame de dragoste şi-n care adaugă că eşti o speranţă ciudată, pe care nu o poate completa cu tot soiul lui de gândire complexă - eşti prea complexă pentru alimentarea lui; să adori că te simţi fiica Singuratăţii când ţi-ar spune că abia mai îţi scrie, omul ăsta vrând să se îndepărteze de tine, pentru cât de sociabilă eşti, continuând să-ţi spună totodată că are nevoie de gura ta nepăsătoare. Probabil se simte încolţit între caninul tău îndepărtat, născut cu frica de oameni şi caninul umplut de obsesia pentru frumos. El este tare frumos, dragul neamţ. Imiţi sociofobia, le eşti profundă. Eşti distructivă, mai întâi cu ei, apoi cu tine. Nici măcar răul nu îi suportă. Nici plimbarea la miezul nopţii văratic nu este dezinspirată, mai ales cea cu tălpile dezgolite, şi, ca să avem bun simţ, cu o rochie de un alb cumva subţiat. Sporit să fie gradul de evadare şi dorinţa de ritual. Fă ritual din orice, crede în spirit. Crede în irealităţi, doar în irealităţi şi fisuri de irealităţi ca treziri, ca un bliţ de aparat foto. Scrie ca să pară frumos, concepe poveşti mirobolante, iar apoi dă-le sens. E pentru minte, este exagerat de jucăuş. Nu eşti proastă dacă faci asta, ba mai mult, nici măcar aberantă. Surâde învingătoare că ai putut termina de scris, neuitând să te corectezi, să amplifici gustul literaturii cu greutăţi din ultimele tale notiţe (metafore dezinvolte ca refrenul minciunii venerate din biserică), fii fericită că ai imprăştiat ceva fărădesens, oricum, cu o convingere şi argumente, siliţi ori radianţi oameni să le înţeleagă la sfârşit! Joacă-te cu minţile lor cât îţi pun în aplicări gândirea, irealitatea şi fisura la îndemână. Metaforele tale... la îndemână. Planifică excursii la mare depărtare şi savurează măcar o dată Oceanul Pacific cu un englez mişto, o ciocolată cu portocale şi iz de tămâie.