miercuri, 25 februarie 2015

25 februarie

În ceasul fremătat
Al zilelor cu ploaie
Îmi car ochii pe-o cărare
Văd un pardesiu greoi
Și o ceată de strigoi.
 
Sorb al crengilor delir,
Și al morții suvenir -
O crăiasă cu podoabe
Ce stă ascunsă-n coviltir.
 
Pînzișul ei stă să zboare printre nori
Revărsîndu-și enigmaticele comori
În ceasul fremătat al zilelor cu ploaie
Cînd mi-s orfanul efemer fără de straie.
 
Sunt privit de bolți celeste
Sunt hămesit de vorbe cu duh
Sunt al cerului năduf
Adus pe pămînt plin de noblețe.
 
Suflu-n pădurile de cupru
Se-așterne o magică cenușă
Printre măști ce merg încovoiat
În jos, pe-o lungime de țepușă...

 Scorburi negre în ochii măștilor
Surîd a nopți înfrînte neîndurător
De destinul neopritelor înșelăciuni
Visate-n ritmul amarnic al morilor...
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu